Agricultura intensivă

Dat fiind faptul că fermierii administrează aproape jumatate din aria de pământ a UE, sectorul agricol este o sursă majoră de presiune asupra mediului natural european. În ultimele 5 decenii Politica Agricolă Comună a încurajat acest sector să devină din ce în ce mai intensiv, reprezintând sectorul globalizarii cu cea mai mare creştere din economia mondială. Prin urmare, sectorul agricol este responsabil de poluarea apelor de suprafaţă şi a mărilor cu nutrienţi, de pierderea biodiversităţii şi de reziduurile de pesticide din apa subterană. Mai mult, există o creştere substanţială la nivel mondial al cererii de carne. Astăzi, creşterea animalelor şi a furajului pentru animalele domestice utilizează 70 % din pământul arabil mondial.

 

Ce inseamnă agricultura intensivă?

Una dintre categoriile de consum care cauzează cele mai mari impacte asupra mediului natural este cea a consumului de alimente şi băuturi. Agricultura intensivă se bazează pe utilizarea fertilizatorilor chimici, a ierbicidelor, fungicidelor, insecticidelor, regulatorilor de creştere a plantelor şi pesticidelor. Este de asemenea asociată cu creşterea mecanicizării agriculturii. Are efecte dezastruoase ambientale, sociale şi asupra sănătăţii. În ultimii ani s-a arătat că aceste efecte se manifestă în mai multe feluri: Provoacă sărăcirea fertilităţii solului de-a lungul timpului timpului (unele dintre cele mai fertile pământuri ale lumii au fost transformate în deşert prin aceste practici), contribuie la difuzarea organismelor patogene (din deşeurile animale), exportă pesticide şi nitrogen către apele costiere şi contribuie la eroziunea solului transportat ca sedimente în suspensie. Aceşti factori şi distrugerea critică a unor habitate contribuie la o reducere substanţială a biodiversităţii. Folosim acum de 42 de ori mai multe pesticide decât în urmă cu 50 de ani şi chimicalele utilizate sunt cam de 10 ori mai toxice. În acelaşi timp, pierdem mai multe recolte anual decât cele pierdute înainte de începerea folosirii acestor tipuri de pesticide. Sectorul agricol intensiv este responsabil într-o mare masura de poluarea apelor de suprafaţă şi de reziduurile de pesticide în apa subterană. Agricultura este responsabilă pentru aproximativ 50% din poluarea cu nitrogen a râurilor în UE-15. Cu ajutorul apei de ploaie, fertilizanţii chimici sintetici se scurg in râuri şi ajung în apa noastră subterană. Rezultă astfel o acumulare de chimicale în sursele noastre de apă, distrugerea ecosistemelor naturale şi poluarea apei. 24 bilioane de tone de sol de suprafaţă sunt pierdute la nivel global anual din cauza practicilor agricole intensive şi abordate superficial. Ca dovada clară a degradării mediului natural pe pământul arabil European, în ultimii 25 de ani păsările asociate acestui tip de ecosisteme s-au redus la aproape jumătate.

 

Ce este o fabrică de produse agricole?

O fabrică de produse agricole este identificată ca o fermă unde există o mare concentrare de animale şi deşeuri animale. Ca rezultat al efortului de a produce rezultate cât mai mari la un cost cât mai scăzut, antibiotice şi pesticide sunt utilizate pentru a mitiga răspândirea bolilor cauzate de aceste condiţii de viaţă suprapopulate. Mutilarea şi condiţii nesanitare sunt considerate practici industriale comune. Potrivit Institutului Worldwatch, 74% din producţia mondială de pui, 43% din cea de vită şi 68% din producţia de ouă sunt produse prin aceste metode. Fabricile agricole utilizează cantităţi enorme de apă şi energie şi deşeurile create cauzează poluarea solului, a apei şi a aerului. Pentru a produce 1 kg de carne de vită este nevoie de aproximativ 8 litri de petrol şi 18.000 litri de apă. Vacile sunt rasponsabile de 16% din cantitatea de metan (un gaz cu efect de seră) din aerul nostru şi, mai mult, un kg de proteine animală echivalează cu între 3 până la 15 kg de proteine rezultate din plante. Potrivit, Organizatiei Mondiale a Sănătăţii, mai mult de 50% din antibioticele produse sunt folosite în ferme animale. OMG-urile pot avea efecte serioase asupra sănătăţii mediului natural şi a oamenilor.

 

Riscuri pentru sănătate

Există legături evidente între chimicale de risc utilizate în ferme şi tendinţele crescânde de cancer la nivelul organelor reproductive (testicule, prostată, sân) precum şi în ce priveşte leucemia la copii. Excesul de nitraţi (de la fertilizanti sintetici din hrană şi apele noastre) poate cauza defecte la naştere şi probleme în dezvoltarea timpurie a copilului. Antibioticele folosite în fabricile agricole au crescut rezistenţa oamenilor la anumite antibiotice, facându-le mai putin eficiente în tratarea bolilor noastre. Investigaţii au arătat că nivele substanţiale de contaminare cu pesticide sunt găsite în alimente. Multe dintre pesticide sunt considerate acum suspecte de tulburări endocrine, chimiciale care pot duce la o creştere a defectelor la naştere, anomalii sezuale şi scăderea funcţiei resproductive.

 

Transport

Cea mai mare parte a alimentelor disponibile în supermarketuri vine de departe şi parcurge distanţe lungi înainte de a ajunge la magazinul de destinaţie. Hrana transportată utilizează de 17 ori mai mult petrol decât hrana consumată local. Energia folosită la transportarea şi refrigerarea alimentelor contribuie la încalzirea globală. Când alimentele sunt transportate pe distanţe lungi, au tendinţa de a pierde din gust şi din valoarea nutrienţilor din cauza timpului şi condiţiilor petrecute în tranzit. Cumpărarea de produse locale pastreză capitalul în interiorul comunităţii respective. Acest fapt contribuie la sănătătea tuturor sectoarelor economiei locale şi măreşte calitatea vieţii locale. Dependenţa de surse de alimente aduse de departe face ca o regiune să fie vulnerabilă la variaţiile ofertei de alimente şi înlatură orice raspundere reală a producatorului în faţa consumatorului.

 

Creşterea preţului hranei

În ultimul an, s-a constatat o creştere enormă a preţurilor pentru alimente, creştere care se preconizează că va continua. Aceste scumpiri nu contribuie însă la venituri mai mari pentru fermieri. Iată motivele:

• Atenţia UE şi SUA pentru bio combustibil (sau agro-combustibili) ca alternative la combustibiliii fosili duce la din ce în ce mai putin teren disponbibil pentru producţie agricolă.
• Atenţia în Cercetare şi dezvoltare nu a fost direcţionată pentru producerea de hrană suficientă într-o modalitate sustenabilă.
• Revoluţia verde (răspândirea tehnologiilor pentru creşterea producţiei de hrană între anii ’50 şi ’70) a dus la o creştere a producţiei de hrană (cu semnificative impacte sociale şi ambientale); astâzi, creşterea producţiei ca urmare a inovaţiilor tehnologice este mult mai scazută.
• Există o cerere din ce în ce mai mare pentru carne şi este nevoie de mult mai multă energie şi pământ pentru a produce carne în comparaţie cu produse vegetale.
• Schimbarea climei

 

În prezent există hrană suficientă pentru a hrăni populaţia lumii. Totuşi, 100 de milioane de persoane sunt subnutrite. Problema reală stă în distribuţia hranei şi preţul ridicat al acesteia.

---

Acest articol a fost citit de 2812 ori. din 14 voturi. 1 star 2 stars 3 stars 4 stars 5 stars