De ce este nevoie de o schimbare?
În ultimii ani mişcarea către un comerţ din ce în ce mai liber şi globalizarea activităţilor economice a fost asaltată de critici. Protestanţii se revoltă la sumiturile economice articulând argumentul cum că un comerţ internaţional în creştere, în mod particular unul realizat într-un mediu mai puţin restrictiv, reduce buna ordine socială. Majoritatea protestanţilor se opun efectelor negative ale comerţului actual cum ar fi salarii scăzute, condiţii de muncă dificile, exploatarea prin muncă a copiilor în ţările în curs de dezvoltare şi o degradare a mediului accentuată.
Sunt multe neajunsuri asociate cu sistemul laissez faire (promovat în special de către ţările bogate, industria corporativă şi regimul de la Bretton Woods), care se presupunea ca ar fi trebuit sa modeleze economia mondială într-un aşa fel încât să aducă beneficii fiecărei naţiuni şi au eşuat în această direcţie. Aşa cum arată PNUD, creşterea capitalismului global a fost acompaniată de o creştere în inegalitatea socială şi polarizare. Diferenţele dintre săraci şi bogaţi au crescut într-un mod dramatic, la nivel internaţional şi in cadrul aceleiaşi ţări.
Globalizarea economică este văzută simplu, ca o răspândire globală a capitalismului. Aceasta nouă economie este caracterizată insă de complexitate, turbulenţă şi volatilitate. Aşa cum insăşi Anthony Giddens, director al London School of Economics, admite: noul capitalism care este unul dintre forţele motrice ale globalizării este într-o oarecare măsură un mister. Nu inţelegem în totalitate cum funcţionează’.
Pentru mai multe decenii după Al Doilea Razboi Mondial modelul keinesian al capitalismului economic bazat pe contractul social dintre capital şi forţa de muncă s-a dovedit a avea succes în asigurarea stabilităţii şi prosperităţii in ţările cu economii mixte.
Principalul instrument al noului peisaj economic mondial este reprezentat de revoluţia IT, care a început în ultima parte a anilor ’60, când primii sateliţi au fost instalaţi pe orbite staţionare permiţând comunicarea între oricare două puncte de pe pământ aproape instantaneu. Astăzi, numai piaţa valutei globale implica schimbul zilnic a mai mult de doua trilioane de dolari, şi pentru ca aceste pieţe determină într-o mare măsură valoarea oricărei monede naţionale, contribuie major la inabilitatea guvernelor de a-şi controla propriile economii, în special pentru ţările mai puţin dezvoltate.
O abordare interesantă a economiei globale actuale este realizată de Fritjof Capra în Conexiuni Ascunse. Aşa cum menţionează autorul, cea mai alarmantă caracteristică a noii economii este faptul ca este modelată de ‘maşini’. Aşa numită ‘piaţă globală’ nu seamănă deloc cu o piaţă obişnuită ci reprezintă o reţea de aparate programate toate într-o singură direcţie: obtinerea profitului, fără nici o altă valoare. Avem nevoie aşadar, aşa cum spunea Schumacher încă din anii ’70 de o tehnologie cu faţă umană. În acest sens, Capra ne sugerează că putem fi pozitivi pentru o schimbare în mai bine, întrucât chestiunea critică nu ţine de tehnologie, ci de politici şi valori umane. Iar aceste valori umane se pot schimba; nu sunt legi naturale. Reţelele electronice şi financiare si căile informaţionale ar putea avea încorporate alte valori….
Impact social: Insecuritate şi inegalitate în creştere
"Sunt doar două categorii de familii în lume, aşa cum spunea bunica mea: a celor care au şi a celor care nu au."
Sancho Panza in Don Quixote de la Mancha, Miguel de Cervantes
Conceptul economic de ‘avantaj comparativ’ reprezintă dogma sfântă a comerţului ‘liber’ şi al globalizării economice. Economic vorbind, teoria avantajului comparativ presupune că fiecare ţară care participă în comerţul internaţional, bogată sau saracă, beneficiază sub forma unui consum crescând. Produsul Naţional Brut creşte sub influenţa comerţului atât în Nord cât şi în Sud. Totuţi, pe când în ţările bogate se înregistrează o creştere a produsului naţional brut pe cap de locuitor, creşterea populaţiei din ţările în curs de dezvoltare suminează aceste câştiguri, lăsând regiunea relativ stagnanta din punct de vedere economic.
În statistici statisticile din Raportul Dezvoltării Umane a Naţiunilor Unite sunt evidenţe ale lărgirii discrepanţei dintre bogaţi şi săraci:
- În nouă ani, raportul dintre cei mai bogaţi 20% şi cei mai săraci 20% a crescut de la 60:1 la 74:1
- 80 de ţări au un venit mai mic decât au avut acum un deceniu
- Averea celor mai bogaţi 200 de oameni depăşeşte venitul cumulat al 41% din populaţia lumii
Acordul de Comert de la Uruguay care stă la baza actualelor reglementări din comerţul liber, a fost atât de asimetric încât cele mai sărace ţări ale lumii au ajuns într-o situaţie mai rea: Africa Sub-Sahariană, cea mai săracă regiune cu un venit mediu de 500$ pe cap de locuitor pe an, a pierdut 1,2 bilioane $ pe an. Deşi lumea în curs de dezvoltare reprezintă 85% din populaţia lumii şi aproape jumătate din venitul global total, a primit doar 30% dintre beneficii (Stiglitz, 2006: 77).
Cu privire la impactul social al noii economii, Capra, citindu-l pe Castells (2003: 124) înfăţişează cum noua economie mondială a transformat într-un mod profund relaţia socială dintre capital şi forţa de muncă: banii au devenit aproape în întregime independenţi de producţie şi servicii evadând în realitatea virtuală a reţelelor electronice. Capitalul este global, pe când forţa de muncă, de regulă, este locală. Prin urmare capitalul şi forta de muncă există într-un spatiu şi timp din ce în ce mai diferit: spaţiul virtual al tranzacţiilor financiare şi spaţiul real al locurilor locale şi regionale în care oamenii sunt anagajaţi; timpul instant al comunicaţiilor electronice şi timpul biologic de zi cu zi.
Capitalismul global a mărit sărăcia şi excluziunea socială nu numai prin transformarea relaţiilor dintre capital şi forţa de muncă, dar şi prin procesul de ‘excluziune socială’, care reprezintă o consecinţă directă a noii economii. Pentru ca infomatiile şi capitalul sunt conectate la retele globale (worldwide web), acestea exclud din retelele respective toate populatiile si teritoriile care nu reprezinta valoare sau inters in cautarea lor de castig financiar.
Fritjof Capra (2003:127) vorbeşte despre emergenţa unui nou segment însărăcit al umanităţii, Lumea a Patra care include cea mai mare parte a Africii Sub Sahariene şi zone rurale sărace din Asia şi America Latină. Noua geografie a excluziunii sociale include porţiuni din fiecare ţară şi oraş al lumii: Lumea a Patra este populată de milioane de oameni fără acoperiş, sărăciţi şi de cele mai multe ori analfabeţi, cei mai mulţi dintre aceştia ajungând în economia criminală. Ei experimentează crize multiple in vieţile lor, precum foamete, boli, dependenţă de droguri şi închisoare - ultima formă a excluziunii sociale. Odată ce sărăcia lor se transformă in mizerie, sunt prinşi cu uşurinţă într-o spirală descendentă a marginalităţii din care este aproape imposibil să mai evadeze….
Rata şomajului este ridicată şi în ţările dezvoltate, cum ar fi in UE, însă, în general, sistemul social de aici scade impactul asupra populaţiei locale. Şi chiar dacă angajaţii din ţările dezvoltate nu işi pierd slujbele, salariile lor de cele mai multe ori scad ca urmare a competitiei. Goana (de tipul race to the bottom) pentru salariu va dauna, după toate probabilităţile, toate ţările implicate într-un acord de comerţ liber. Aproape fiecare işi asumă un risc. De exemplu, când industrii locale sunt închise din cauza competiţiei din importuri, distribuitorii acestora sunt afectaţi nefavorabil.
Corporaţiile multinaţionale reprezintă astăzi 70% din comerţul mondial iar 51 dintre economiile mondiale cele mai puternice sunt reprezentate de multinaţionale, pe când doar 49 sunt reprezentate de state (Steger, 2003:48). Relocarea corporatiilor transnationale pentru forţă de muncă ieftină şi calificata, vecinătatea pieţelor de desfacere şi legislatie favorabilă, au externalităţi negative în ţările gazdă şi au alterat funcţionarea economiei internaţionale.Multe ţări sunt aduse aceste practic intr-o pozitie de irelevanta structurala.
Potrivit unui studiu publicat de Oxfam, adevaratii castigatori ai Uruguay Round sunt companiile transnationale care si-au vazut puterile si domeniile crescand pana la un nivel de tip fenomen fara o creştere corespunzatoare a responsabilităţilor lor sociale şi pentru protecţia mediului.
Aşa cum mentioneaza Lofdahl, (2002:7) companiile cu întindere globală sau corporaţiile multinaţionale sunt actori internaţionali puternici care sporesc globalizarea şi cauzează cele mai multe din consecinţele lor negative semnificative: sunt libere sa obţină câştig economic pe termen scurt pe cheltuiala mediului natural (exportă poluarea mutând producţia în ţările în curs de dezvoltare unde standardele de mediu sunt mai slabe şi salariile mai scazute.
În afară de contribuţia la o insecuritate şi inegalitate in creştere, actualul sistem al comerţului a limitat capacitatea guvernelor de a reacţiona. Liberalizarea implică înlăturarea tarifelor care sunt o sursă importantă a produsului naţional brut în ţările în curs de dezvoltare. Competiţia de multe ori implică o scădere a altor taxe care duce la mişcorarea cheltuielilor pentru educaţie, sănătate şi infrastuctură.
În ultimii 20 de ani, corporaţiile multinaţionale au fost extrem de agresive în extragerea de câştiguri financiare de la guvernele ţărilor în care operează şi în căutarea de a evita să plătească taxe. Pot fi neîndurătoare când vine vorba de distrugerea unor afaceri mici prin a oferi preţuri mai ieftine; de cele mai multe ori nu divulgă sau denaturează informaţiile cu privire la pericole potenţiale ale produselor lor ţi au mult success în a constrânge guvernele să înlăture anumite regulemente ţi taxe prin acordurile de comerţ liber (Capra (2003: 132).
Tot Capra indică faptul că totuşi este greşit să considerăm că, câteva mega corporaţii controlează lumea. Este clar de la început că adevarata putere economică a fost transferată reţelolor financiare globale. Fiecare corporaţie depinde de ce se intâmplă în aceste reţele pe care nimeni nu le controlează….
Populatia s-a dublat in ultima jumătate de secol, insă producţia şi comerţul au crescut de aproximativ 5 ori în aceeaşi perioadă. Se spune de multe ori că această creştere demografică este principala cauza a poluării şi a epuizarii resurselor. În realitate, există evidente ştiinţifice în abundenţă care arată că mediul natural are o capacitate de susţinere prin sistemele sale de sprijin pentru viaţă pot suporta populaţia globală, atâta timp cât aceasta va consuma şi va produce într-un mod sustenabil.
Sistemul comerţului actual favorizează însă o producţie nesustenabilă.De exemplu, cand preţul produselor agricole scade, producătorii sunt de cele mai multe ori constrânşi să producă mai mult, intensiv, în aşa fel încât să poată multiplica micile câştiguri şi să asigure o viabilitate economică exporturilor lor. Acest tip de producţie de multe ori favorizează deforestări masive, cum poate fi văzut în multe ţări unde, sub presiunea preţurilor scăzute, păduri virgine sunt distruse.
Unii economişti în ţările dezvoltate pretind că ar avea medii naturale mai bune pentru că au resursele necesare. În loc de a argumenta că mediul natural este ajutat de comerţ, aşa cum fac economiştii, experţii în problemele mediului susţin că de fapt comerţul pune la dispoziţie un mecanism prin care costurile industrializării sunt împinse de către ţările bogate spre cele sărace. Ţările dezvoltate exportă în primul rând tehnologie înaltă şi bunuri cu valoare ridicată ţărilor în curs de dezvoltare pe când cele din urmă exportă resurse naturale ţărilor Nordice. Acest tip de comerţ generează beneficii asimetrice: dezvoltare economica şi conservarea mediului natural în nord şi viceversa în ţările din Sud. Sau, aşa cum spunea Vandana Shiva ‘resursele se mută de la cei săraci la cei bogaţi şi poluarea de la bogaţi la săraci’.
Comerţul liber a dus la o criză în agricultura mondială. Organizaţia pentru Hrană şi Agricultură (FAO) a Naţiunilor Unite estimează că 850 de milioane din oamenii care suferă de malnutriţie trăiesc în zonele rurale. Cei mai mulţi dintre aceştia depind de venituri şi mijloace de trai provenite din practicarea agriculturii.
Există o permanenţă instabilitate a preţului produselor agriocole de la un an la altul sau în decursul aceluiaşi an. Potrivit Oxfam (2007), în timpul anilor ’80 şi ’90 la nivel mondial producţii agricole cum ar fi cele de cafea sau cacao au cunoscut uneori fluctuaţii între 50 şi 150 % de la preţul mediu.
Această volatilitate a preţurilor aduce în dificultate majoritatea actorilor implicaţi în agricultură şi la scăderi stringente de preţuri pe termen lung. Oxfam arată că preţul anual la nivel global al cafelei a scăzut cu 43,6 % între 1980 si 2005. În termeni reali, luând în calcul inflaţia, scăderea preţului produselor precum zahărul, bumbacul, cafeaua şi cacao în aceşti 25 de ani a fost cuprinsă între 68,5 % şi 77,6%.
Scăderile accentuate ale preţurilor au condus la salarii mai scăzute şi la fragilizarea economiilor naţionale care sunt tributare exporturilor lor. Exemple includ ţări precum, Etiopia si Burundi pentru cafea, Benin, Burkina Faso, Mali sau Chad pentru bumbac si coasta de Fildeş şi Ghana pentru cacao. În aceste ţări, ca şi în multe altele, scăderile de preţ constrâng cheltuielile publice pentru servicii sociale cum ar fi cele pentru educaţie şi sănătate, reduce în mod drastic posibilitatea acestora de a uşura povara datoriilor externe şi ameninţă capacitatea de a lupta împotriva sărăciei.
Atât în ţările în curs de dezvoltare cât şi cele dezvoltate dinamica preţurilor produselor agricole duce la o dispariţie progresivă a fermelor tradiţionale. Sunt totusi scenarii diferite: în ţările dezvoltate tendinţa generală este ca statul sa platească subvenţii fermierilor care nu produc, pe când în ţările în curs de dezvoltare, din cauza pierderilor de venit generate de scăderea preţurilor, fermierii caută o viaţă mai bună în afara sectorului agricol. Mai mult, peste tot în lume, este o creştere a dominaţiei corporatiste asupra fermelor.
Cum s-a menţionat anterior, schimburile globale de produse sunt deseori inechitabile. Una dintre aceste forme de inechitate este cea a dumpingului economic al exporturilor care se referă la exportul produselor la un preţ inferior costului de producţie. Schimburile inechitabile nu se reduc doar la dumping economic. Deseori un produs este produs în condiţii necorespunzătoare pentru muncitori (dumping social) sau in condiţii care nu respectă mediul (dumping ambiental).
Oxfam a exprimat în mod repetat preocuparea pentru daunele aduse de Politica Agricola Comuna a UE în comunităţile rurale ale lumii în curs de dezvoltare. Încurajând supraproducţia şi dumpingul exportului, PAC a destabilizat şi a micşorat pieţele locale de care milioane de fiermieri depind. Consecinţele includ vulnerabiliatea crescută, venituri mai mici şi oportunităţi pierdute pentru reducerea sărăciei.
Subvenţiile agricole agregate ale SUA, UE si Japonia (incluzând subvenţiile ascunse, cum sunt cele pentru resursele de apă), dacă nu depăşesc venitul total al Africii Sub Sahariene, se ridică la cel puţin 75% din venitul regiunii respective, făcând competiţia în pieţele mondiale aproape imposibilă pentru Africa (Stiglitz, 2006:85). Mai mult, tările îndatorate trebuie să se supună condiţionalităţilor impuse de WB si IMF care, printre altele, se traduce în scăderea cheltuielilor publice şi în agricultura nesubvenţionată. Aceasta situaţie, cuplată cu barierile de comerţ care le sunt impuse reflectă cum comerţul liber nu este deloc liber pentru ţările sărace care sunt neputiincioase într-o piaţă competitivă. Şi peisajul este incă şi mai sumbru cand ne gândim că în timp ce milioane de oameni traiesc cu mai puţin de 1$ pe zi, un fermier în UE primeşte pentru fiecare vacă 2 euro pe zi prin subvenţii…
Bibliografie:
Capra, Fritjof. 2003. Hidden Connections. A science for Sustainable Living.
Flamingo, London, England. Steger, Manfred B. 2003. Globalization, A very short introduction. Oxford University Press.
Steglitz, Joseph. 2002. Globalization and Its Discontents. Penguin Books, London, England.
Steglitz, Joseph. 2006. Making Globalization Work. Penguin Books, London, England.
Lofdahl, Corey L. 1998. On the Environmental Externalities of Global Trade. International Political Science Review / Revuei nternationale de Science Politique, Vol. 19, No. 4 (Oct., 1998), pp. 339-355
Acest articol a fost citit de 3028 ori.
din 12 voturi.
Cum apreciați acest articol?
Feedback cititori
Postează comentariul tău